Glosar

Biserica are cuvintele ei, vechi și frumoase. Aici le găsești explicate pe scurt. În restul paginilor, atinge un cuvânt subliniat cu puncte și explicația apare pe loc.

A

a lega și a dezlega
Puterea dată de Hristos apostolilor, și prin ei episcopilor și preoților, de a ierta sau de a ține păcatele.
adulter
Călcarea credinței dintre soț și soție.
agheasmă
Apă sfințită de preot prin slujbă.
ajunare
A nu mânca și a nu bea nimic un timp, mai ales în ziua în care te împărtășești.
altar
Partea bisericii de dincolo de catapeteasmă (peretele cu icoane), unde slujește preotul.
anaforă
Pâine binecuvântată, care se împarte credincioșilor la sfârșitul Liturghiei, slujba cea mare de duminică.
aproapele
Orice om de lângă tine: rudă, vecin, coleg, străin.
arhiereu
Episcop; treapta cea mai înaltă a preoției.
ascultare
A primi cu încredere sfatul duhovnicului (preotul care te spovedește) și a-l împlini.

B

binecuvântare
Rugăciunea și încuviințarea pe care o dă preotul sau episcopul.
biserică
Lăcașul în care se fac slujbele. Scris cu majusculă, Biserica înseamnă toți credincioșii, uniți cu Hristos.
blândețe
Purtare liniștită și bună, fără asprime și fără mânie.
Botez
Slujba sfântă (Taina) prin care omul intră în Biserică și primește iertarea tuturor păcatelor de până atunci.
botezul lacrimilor
Nume dat spovedaniei, pentru că spală păcatele făcute după Botez.

C

canon
Ce îți rânduiește duhovnicul la spovedanie ca să te îndrepți: rugăciuni, metanii, fapte de milă, post. Este leac, nu pedeapsă. Se mai numește epitimie.
canon (regulă a Bisericii)
Regulă hotărâtă de un sinod (o adunare a episcopilor) sau de un Sfânt Părinte pentru viața Bisericii.
Canonul de pocăință
Rugăciune lungă, în cântări, prin care omul își plânge păcatele și cere iertare.
catehism
Carte care explică pe scurt credința, de obicei prin întrebări și răspunsuri.
cădere
Săvârșirea unui păcat, mai ales după ce te-ai hotărât să nu-l mai faci.
căință
Părerea de rău și durerea sufletească pentru păcatele făcute.
cârtire
Plângere nemulțumită împotriva lui Dumnezeu sau a oamenilor.
cele zece porunci
Zece îndatoriri față de Dumnezeu și față de oameni, date de Dumnezeu prin Moise.
cercetarea conștiinței
A te gândi liniștit, înainte de spovedanie, la ce ai greșit cu gândul, cu vorba și cu fapta.
clevetire
A vorbi de rău pe cineva care nu este de față.
conștiință
Glasul dinlăuntru care îți spune dacă ai făcut bine sau rău.
Crez
Rugăciunea în care Biserica își spune pe scurt credința. Începe cu „Cred într-unul Dumnezeu”.
cuminecare
Alt nume pentru Împărtășanie: primirea Trupului și Sângelui Domnului.
cumpătare
Măsură în mâncare, băutură, cheltuieli și plăceri.
cununie
Slujba sfântă (Taina) prin care Biserica binecuvântează unirea dintre un bărbat și o femeie.
curăție
Paza trupului și a gândului de păcatele trupești.

D

desfrânare
„Lăsarea cu totul în voia poftelor trupului”, cum spune catehismul. Este unul dintre cele șapte păcate din care se nasc celelalte.
dezlegare
Rugăciunea prin care preotul, cu puterea dată de Hristos, iartă păcatele mărturisite.
dezlegare (la post)
Îngăduința Bisericii de a mânca un anumit fel de mâncare într-o zi de post, de pildă pește.
deznădejde
Gândul că Dumnezeu nu te mai poate ierta.
diavol
Duhul rău care îl ispitește pe om spre păcat.
dragoste
A voi și a face binele celuilalt, din iubire pentru Dumnezeu.
dreaptă socoteală
Măsură și judecată bună în toate; discernământ.
duh
Partea nevăzută a omului; uneori, felul lăuntric în care cineva face un lucru, ca în „duh de pocăință”.
duhovnic
Preotul care te spovedește și te îndrumă în viața de credință. A primit de la episcop dreptul de a spovedi.
duhovnicie
Slujirea preotului ca duhovnic; și dreptul lui de a spovedi.
Duhul Sfânt
A treia Persoană a Sfintei Treimi. Darul și puterea Lui lucrează în toate Tainele Bisericii.

E

ectenie
Șir de cereri rostite de preot, la care se răspunde „Doamne, miluiește”.
enoriaș
Credincios care ține de o parohie, adică de biserica și de preotul din locul unde trăiește.
episcop
Urmaș al apostolilor, care conduce Biserica dintr-un ținut și îi rânduiește pe preoți.
epitimie
Numele din cărți al canonului: ce îți rânduiește duhovnicul la spovedanie ca să te îndrepți.
epitrahil
Veșmântul lung și îngust pe care preotul îl poartă pe după gât la orice slujbă.
Euharistie
Numele grecesc al Împărtășaniei. Înseamnă „mulțumire”.
evlavie
Respect adânc și dragoste față de Dumnezeu și de cele sfinte.

F

faptele milei
Fapte bune față de cel în nevoie: a hrăni, a îmbrăca, a cerceta bolnavul, a mângâia, a sfătui, a ierta.
făgăduință
Îndatorire pe care omul și-o ia de bunăvoie în fața lui Dumnezeu.
fățărnicie
A gândi una și a spune ori a face alta; prefăcătorie.
felon
Veșmântul larg, ca o pelerină, purtat de preot la slujbe.
fiu duhovnicesc
Cel care se spovedește statornic la același duhovnic.

G

gând
Ce trece prin minte; poate fi bun, rău sau fără însemnătate.

H

har
Puterea și darul lui Dumnezeu care îl curățește, îl întărește și îl sfințește pe om.
hirotesie
Binecuvântarea prin care episcopul dă unui preot dreptul de a spovedi.
hirotonie
Slujba sfântă (Taina) prin care cineva este făcut diacon, preot sau episcop.
hotărârea de îndreptare
Voința sinceră de a nu mai face păcatul mărturisit.
hulă
Vorbă de batjocură la adresa lui Dumnezeu și a celor sfinte.

I

icoană
Chip sfințit al Mântuitorului, al Maicii Domnului sau al sfinților.
iertare
Ștergerea păcatului de către Dumnezeu; și împăcarea dintre oameni.
invidie
„Părere de rău pentru binele aproapelui și bucurie pentru nenorocirea și suferința lui”, cum spune catehismul.
ispită
„Îndemnul la păcat”, cum spune catehismul. Ispita în sine nu este încă păcat.
iubire de argint
„Pofta neînfrânată după bunurile pământești”, cum spune catehismul; lăcomia de bani și de avere.
iubire de sine
A te pune pe tine înaintea lui Dumnezeu și a celorlalți; egoism.

Î

împăcare
Refacerea păcii cu Dumnezeu și cu oamenii.
Împărtășanie
Taina în care creștinul primește Trupul și Sângele lui Hristos, sub chipul pâinii și al vinului.
împietrirea inimii
Starea în care omul nu mai simte că păcatul este păcat și nu se mai lasă mișcat de nimic bun.
închinăciune
Plecăciune cu semnul crucii, fără îngenunchere.
îndreptar de spovedanie
Ghid cu întrebări care te ajută să-ți cercetezi conștiința înainte de spovedanie.
îndreptare
Schimbarea în bine a vieții după spovedanie.
îndulcire cu gândul
A zăbovi cu plăcere la un gând păcătos.
înfrânare
Stăpânire de sine la mâncare, băutură și cele trupești.

J

judecarea aproapelui
A condamna pe altul în gând sau cu vorba.
Judecata de apoi
Judecata lui Dumnezeu la sfârșitul veacurilor, când fiecare dă seamă de viața sa.
jurământ
A-L lua pe Dumnezeu martor pentru ceea ce spui sau făgăduiești.

L

lăcomie
„Pofta nestăpânită de a mânca și de a bea peste măsură”, cum spune catehismul.
lene
„Nepăsarea față de împlinirea datoriilor și dezgustul pentru muncă”, cum spune catehismul.
Liturghie
Slujba cea mai însemnată a Bisericii, la care se sfințesc pâinea și vinul și se împărtășesc credincioșii.

M

martor
Cel care este de față și poate adeveri. Așa este numit preotul la spovedanie.
Maslu
Slujba sfântă (Taina) în care bolnavul este uns cu untdelemn sfințit, cu rugăciuni pentru vindecare și iertare.
mărturisire
Spunerea păcatelor în fața preotului. Este și alt nume al spovedaniei.
mândrie
„Prețuirea de sine peste măsură și atitudinea de superioritate sau de dispreț față de ceilalți oameni”, cum spune catehismul.
mânie
„Supărarea cu ușurință pentru orice lucru și pornirea de a ne răzbuna”, cum spune catehismul.
mântuire
Izbăvirea omului de păcat și de moarte și viața veșnică împreună cu Dumnezeu.
medic de suflete
Nume dat duhovnicului, pentru că îl ajută pe om să se vindece de păcat.
metanie
Plecăciune până la pământ, cu genunchii și fruntea, însoțită de semnul crucii.
milă
Bunătatea cu care Dumnezeu îl primește și îl iartă pe cel care se întoarce la El.
milostenie
Ajutor dat din dragoste celui în nevoie.
minciună
„Tăinuirea cu știință și voință a adevărului, pentru a înșela, rătăci și păgubi pe altul”, cum spune catehismul.
mirean
Credincios care nu este nici slujitor al altarului (diacon, preot, episcop), nici călugăr.
molitfă
Rugăciune citită de preot pentru cineva.
Molitfelnic
Cartea de slujbă a preotului, care cuprinde rânduiala Tainelor și a altor rugăciuni.
mustrare de conștiință
Neliniștea pe care o simți după ce ai făcut un rău.

N

naș
Cel care îl ține pe copil la Botez sau îi însoțește pe miri la Cununie și răspunde de creșterea lor în credință.
nădejde
Încrederea că Dumnezeu te iartă și te ajută.
nevoință
Osteneală făcută de bunăvoie pentru Dumnezeu: post, rugăciune, veghe de noapte.

O

obicei păcătos
Păcat repetat până ajunge deprindere.
oprire de la Împărtășanie
Rânduiala prin care duhovnicul îl oprește pe om, un timp, de la Împărtășanie.
otpust
Rugăciunea scurtă cu care preotul încheie o slujbă.

P

parohie
Comunitatea credincioșilor dintr-un loc, cu biserica și preotul ei.
patimă
Păcat devenit obișnuință, care ajunge să-l stăpânească pe om.
patrafir
Numele popular al epitrahilului, veșmântul lung și îngust pe care preotul îl poartă pe după gât.
păcat
„Călcarea cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu”, cum spune catehismul.
păcat strămoșesc
Păcatul primilor oameni, cu care se naște fiecare om și care se șterge prin Botez.
păcate de căpetenie
Cele șapte păcate din care se nasc celelalte: mândria, iubirea de argint, desfrânarea, invidia, lăcomia, mânia și lenea.
păcate grele
Păcate făcute cu deplină știință și voie în lucruri mari, care îl despart pe om de harul lui Dumnezeu, adică de darul și puterea Lui.
păcate împotriva Duhului Sfânt
Păcate de împotrivire încăpățânată față de adevăr și față de mila lui Dumnezeu.
păcate străine
Păcatele altora la care ai fost părtaș.
păcate strigătoare la cer
Păcate foarte grele, făcute mai ales împotriva celor fără apărare.
păcate ușoare
Greșeli mai mici, de fiecare zi, făcute din slăbiciune sau neatenție.
păcatele lipsirii
Binele pe care puteai să-l faci și nu l-ai făcut.
părere de rău
Durerea că ai greșit față de Dumnezeu și față de oameni.
părinte duhovnicesc
Duhovnicul, privit ca părinte al celui pe care îl îndrumă.
penitent
Cel care se spovedește.
pocăință
Părerea de rău pentru păcate și întoarcerea la Dumnezeu, cu hotărârea de a-ți schimba viața. Este și un nume al Tainei Spovedaniei.
pogorământ
Îngăduința prin care duhovnicul ușurează o regulă pentru un om anume.
pomelnic
Lista cu numele celor vii și adormiți pentru care se roagă preotul la slujbă.
porunci bisericești
Nouă îndatoriri rânduite de Biserică: Liturghia duminica, posturile, spovedania și Împărtășania în cele patru posturi și altele.
post
Înfrânare de la anumite mâncăruri și de la păcate, pentru un timp, împreună cu rugăciune.
posturile de peste an
Postul Mare (al Paștilor), Postul Sfinților Apostoli, Postul Adormirii Maicii Domnului și Postul Crăciunului.
potir
Paharul sfânt din care preotul îi împărtășește pe credincioși.
pravilă
Rugăciunile rânduite pe care le citește cineva în fiecare zi sau înainte de a primi o Taină, de pildă Împărtășania.
preot
Slujitor al Bisericii, rânduit de episcop, care face slujbele și îi păstorește pe credincioși.
prescură
Pâinea adusă la biserică pentru Liturghie.
prilej de păcat
Locul, omul sau împrejurarea care te împinge ușor spre un păcat.
priveghere
Slujbă lungă de seară sau de noapte; și starea de a fi treaz și atent la suflet.
psalm
Cântare-rugăciune din cartea Psalmilor, din Vechiul Testament.
Psalmul 50
Psalmul de pocăință al regelui David, cel mai folosit în slujbele Bisericii. Începe cu „Miluiește-mă, Dumnezeule”.

R

răbdare
Puterea de a duce necazul și greșelile altora fără mânie și fără plângere.
rânduială
Ordinea în care se face o slujbă.
râvnă
Dorință fierbinte de a face binele.
rugăciune
Vorbirea omului cu Dumnezeu.
Rugăciunea lui Iisus
Rugăciunea scurtă „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”.
rugăciunile începătoare
Rugăciunile scurte cu care începe orice slujbă: „Împărate ceresc”, „Sfinte Dumnezeule”, „Preasfântă Treime”, „Tatăl nostru”.
rușine
Sfiala de a-ți spune păcatul.

S

scaun de spovedanie
Locul din biserică unde stă preotul când spovedește.
secretul spovedaniei
Datoria preotului de a nu spune nimănui, niciodată, ce a auzit la spovedanie.
semnul crucii
Semnul făcut cu mâna dreaptă de la frunte la piept și de la umărul drept la cel stâng.
Sfânta Scriptură
Cărțile sfinte ale Vechiului și ale Noului Testament. I se mai spune Biblia.
Sfinții Părinți
Marii învățători sfinți ai Bisericii, din primele veacuri până mai târziu.
slavă deșartă
Dorința de a fi lăudat și admirat de oameni.
slujbă
Rugăciunea de obște a Bisericii, făcută de preot după o ordine anume.
smerenie
A te vedea așa cum ești înaintea lui Dumnezeu, fără să te socoți mai presus de alții.
sminteală
Pricină de cădere dată altuia prin vorba sau purtarea ta.
spovedanie
Taina în care îți spui păcatele în fața preotului, cu părere de rău, iar Dumnezeu ți le iartă prin preot.
spovedanie generală
Spovedania păcatelor din toată viața, de la vârsta la care omul își aduce aminte.
superstiție
Credința că semne, obiecte sau obiceiuri au putere asupra vieții tale.

T

Taină
Lucrare sfântă a Bisericii prin care, sub semne văzute, omul primește darul și puterea nevăzută a lui Dumnezeu (harul).
tămăduire
Vindecare, mai ales a sufletului.
trezvie
Atenție trează la gândurile care vin, ca să le oprești pe cele rele de la început.
tropar
Cântare scurtă de rugăciune.
Trupul și Sângele Domnului
Sfânta Împărtășanie: pâinea și vinul sfințite la Liturghie, care sunt cu adevărat Trupul și Sângele lui Hristos.

Ț

ținerea de minte a răului
A păstra supărarea pe cineva și a nu voi să ierți.

U

umilință
În limba Bisericii: înduioșare și părere de rău adâncă pentru păcate. Nu înseamnă „umilire”.

V

vecernie
Slujba de seară.
viciu
„Voia statornică de a călca legea morală”, cum spune catehismul; un păcat în care omul s-a așezat.
virtute
Deprindere statornică de a face binele.
vrajbă
Dușmănie și ceartă între oameni.
vrăjitorie
Încercarea de a afla viitorul sau de a schimba lucrurile prin puteri ascunse, nu prin rugăciune.

Z

zdrobirea inimii
Durerea sinceră pentru păcate.
zgârcenie
Greutatea de a da din ce ai celui în nevoie.