substantiv neutru

duh

Partea nevăzută a omului; uneori, felul lăuntric în care cineva face un lucru, ca în „duh de pocăință”.

Scris cu majusculă, Duhul este .

În Sfântului Efrem Sirul cerem „duhul , al smerit, al și al ”.

Duhul Sfânt nume

A treia Persoană a Sfintei Treimi. Darul și puterea Lui lucrează în toate Tainele Bisericii.

Mai mult despre „Duhul Sfânt”

rugăciune s.f., pl. rugăciuni

Vorbirea omului cu Dumnezeu.

Mai mult despre „rugăciune”

curăție s.f.

Paza trupului și a gândului de păcatele trupești.

Mai mult despre „curăție”

gând s.n., pl. gânduri

Ce trece prin minte; poate fi bun, rău sau fără însemnătate.

Mai mult despre „gând”

răbdare s.f.

Puterea de a duce necazul și greșelile altora fără mânie și fără plângere.

Mai mult despre „răbdare”

dragoste s.f.

A voi și a face binele celuilalt, din iubire pentru Dumnezeu.

Mai mult despre „dragoste”