Pregătește-te

Ghidul celui care se spovedește des

Cine se spovedește des nu are nevoie de liste lungi. Are nevoie de , de rădăcina și de un pas mai departe.

Pe scurt

  • Spui ce ai făcut de la ultima și ce ai uitat ori ai ascuns. Păcatele dezlegate nu se repetă.
  • Caută rădăcina. Nu numai „m-am certat”, ci „sunt mânios”.
  • Un , adică un ghid cu întrebări, te ajută să-ți aduci aminte. Nu îl citi în fața .
  • nu a pus un termen fix. Cât de des te spovedești îți spune .
  • Dacă ai căzut din nou, te întorci. Nu merge însă din obișnuință, fără părere de rău.

Când spovedania devine obișnuință

Mergi des la spovedanie. Este bine: spune că „cu cât ne spovedim mai des, cu atât este mai bine”.1 Dar tocmai cine merge des are o a lui: să spună aceleași cuvinte, în aceeași ordine, fără să-l mai doară.

Părintele Arsenie Papacioc avertizează: „Nu te duce nepregătit sau din obișnuință.”2 Și tot el: „Să spuneți păcatul cu gustul lui, cu mustul lui, că de multe ori, chiar după un îndreptar de spovedanie poate fi o spovedanie rațională.”3

Arhimandritul Mihail Daniliuc scrie la fel: dacă ne mulțumim să rostim păcatele „doar cu buzele, riscăm s-o transformăm într-o lectură ineficace”.4 Iar Biserica învață că înșirarea păcatelor „fără adevărată și fără , nu aduce păcatelor”.5

Pregătirea, pe scurt

  1. Roagă-te. Cere să-ți vezi păcatele și să-ți pară rău.
  2. Gândește-te la timpul de la ultima spovedanie. Ce ai greșit față de Dumnezeu și de Biserică, față de , față de familie, față de tine.5
  3. Adaugă ce nu ai spus altă dată „din uitare, sau neîncredere”.6
  4. Cere iertare și iartă.
  5. , pe cât poți. Cât și cum îți spune duhovnicul.
  6. Scrie, dacă te ajută, câteva cuvinte. „Procedeul este bun, dar nu este obligatoriu.”6

Caută rădăcina

Nu numai „m-am certat”, ci „sunt mânios” sau „sunt mândru”. Cele șapte te ajută să vezi de unde pornește fapta. Catehismul pune lângă fiecare o care o vindecă.7

Virtutea care o vindecă
, dreptatea, îndurarea
postul și rugăciunea, alungarea
a urma pilda celui vrednic, în loc de a-l pizmui
cumpătarea, postul,
, smerenia,
munca

Părintele Nicolae Dima ia o ceartă obișnuită și arată, pas cu pas, cum cauți sub faptă pricina ei (video pe YouTube).

Gândește-te și la binele nefăcut. Părintele Arsenie Papacioc: „foarte puțini își pun problema unor păcate pe care noi le numim , adică faptele bune pe care le puteai face și nu le-ai făcut”.2

Nu scormoni

Cercetarea nu este o vânătoare de vini. Părintele Teofil Părăian spune: „Eu mă bucur totdeauna când n-au oamenii de spus la spovedanie și nu scormonesc în gândurile lor, în simțirile lor doar așa ca să aibă omul ceva de spus.”8

Ține minte și că ispita nu este păcat. Gândul rău care vine fără voie nu se spovedește ca păcat. Se spovedește gândul primit și ținut.

Cu îndreptar sau fără

Îndreptarul este un ghid cu întrebări pentru . Aici preoții nu spun chiar același lucru.

  • Unii îl recomandă și sfătuiesc să ne scriem păcatele dinainte.9
  • Alții spun că este de folos mai ales începătorilor, iar pentru cei care se spovedesc regulat „nu sunt necesare astfel de îndreptare”.10
  • Un preot profesor amintește că spovedania este „dialog cu preotul, nu citirea unui inventar interminabil de păcate”.6

Pe scurt: un îndreptar te ajută să-ți aduci aminte. Nu îl citi în fața preotului. Începătorii au nevoie de el mai mult; cine se spovedește des, mai puțin. Cât de amănunțit să fii îți spune duhovnicul.

Cercetarea conștiinței de pe acest site îți pune întrebările una câte una, iar la sfârșit îți dă un text scurt, cu vorbele tale. Folosește-l ca să nu uiți, nu ca pe un inventar.

Păcatele vechi

Păcatele mărturisite și dezlegate nu se mai spun, dacă nu le-ai repetat. „Prin aceasta, dovedim încredere în Taina Spovedaniei și în preot.”6

Unii duhovnici recomandă, o dată în viață, o , a păcatelor din toată viața.11 Dacă simți nevoia ei, întreabă duhovnicul.

Cât de des

Sursele dau măsuri diferite. Toate îndeamnă la spovedanie deasă.

  • Catehismul: de patru ori pe an, în . Cei mai râvnitori, în fiecare lună. Ceilalți, cel puțin o dată pe an, în Postul Mare.1
  • Părintele Cleopa: , adică credincioșii care nu sunt nici preoți, nici călugări, „cel mai des o dată pe lună și cel mai rar de patru ori pe an, în cele patru posturi”.12
  • Părintele Arsenie Papacioc: „Te duci la pansat de câte ori ești rănit.”2

Pe scurt: Biserica nu a pus un termen fix. Cel puțin o dată pe an, în Postul Mare; bine este în toate cele patru posturi; și mai bine, mai des. Cât de des anume îți spune duhovnicul.

Nu lăsa spovedania pe ultima săptămână a postului, când preotul nu mai are timp să te asculte pe îndelete.1

După spovedanie

  • Fă-ți , leacul rânduit de duhovnic. Dacă nu îl poți face, spune-i lui; nu îl schimba singur.
  • Ferește-te de prilej: de locul, omul sau împrejurarea care te duce ușor la păcat.13
  • Repară ce se poate repara. Cere iertare, plătește datoria. Unde ai făcut o pagubă, duhovnicul îți arată cum se îndreaptă răul.
  • Nu povesti altora ce ți-a spus duhovnicul.14

Când același păcat se întoarce

Se întâmplă aproape oricui. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Ori de câte ori cazi pe un drum, tot de atâtea ori te și ridici; astfel, ori de câte ori păcătuiești, de atâtea ori să te și pocăiești. Nu deznădăjdui.”15

  1. Nu amâna din rușine.
  2. Spune-i duhovnicului că păcatul se repetă. El caută cu tine pricina și prilejul.
  3. Dacă este o patimă veche, cum sunt băutura, jocurile de noroc, pornografia sau mânia, cere-i un drum în pași mici. Pentru dependențe, cere și ajutorul unui medic.
  4. Nu spune „nu mai are rost”. Niciun păcat nu covârșește bunătatea lui Dumnezeu.16

Dar nici nu păcătui cu gândul că te spovedești după aceea. Catehismul numește aceasta „încredere nesocotită” în bunătatea lui Dumnezeu.17

Dacă ți-ai amintit ceva după spovedanie

  • L-ai uitat fără voie: îl spui data viitoare. „Păcatele nemărturisite din uitare pot fi mărturisite la o spovedanie ulterioară, primind astfel iertarea deplină.”10
  • Este greu și te apasă: mergi din nou, fără să aștepți.
  • L-ai ascuns cu știință: mergi cât mai curând și spune-l, împreună cu faptul că l-ai ascuns.

Mai departe

Dacă te împărtășești des, citește la Împărtășania ce spun duhovnicii despre spovedania dinaintea fiecărei împărtășiri. O listă scurtă de îndemnuri găsești la Ce să faci și ce să nu faci.

Deschide cercetarea conștiinței

Note

  1. „Învățătură de credință creștină ortodoxă” (catehismul), întrebarea 188. ↩ ↩2 ↩3

  2. Arhim. Arsenie Papacioc, „Cuvânt despre bucuria duhovnicească”, Ed. Eikon, 2003, pp. 55-56, citat pe doxologia.ro. ↩ ↩2 ↩3

  3. Arhim. Arsenie Papacioc, „Cuvânt despre bucuria duhovnicească”, pp. 115-116, citat pe doxologia.ro. ↩

  4. Arhim. Mihail Daniliuc, „Despre îndreptare și întrebări la Spovedanie”, doxologia.ro. ↩

  5. „Taina Spovedaniei”, basilica.ro, din „Carte de învățătură creștin ortodoxă” (1978). ↩ ↩2

  6. Pr. prof. Vasile Gordon, „Taina Spovedaniei: aspecte practice”, Ziarul Lumina, 2012. ↩ ↩2 ↩3 ↩4

  7. Catehismul, întrebările 95-106. ↩

  8. Pr. Teofil Părăian, „Întâmpinări”, Ed. Sophia, București, 2000, pp. 68-69, citat pe basilica.ro. ↩

  9. Pr. Ioan Valentin Istrati, „10 lucruri de știut la prima spovedanie”, și Arhim. Serafim Alexiev, „Scrie păcatele pe hârtie înainte să mergi să te spovedești”, doxologia.ro. ↩

  10. Pr. lect. Lucian Farcașiu, „Cum ne pregătim pentru Spovedanie”, Ziarul Lumina, 2014. ↩ ↩2

  11. Arhim. Cleopa Ilie, „Îndreptar de spovedanie”, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2006, p. 30. ↩

  12. Arhim. Cleopa Ilie, „Ne vorbește Părintele Cleopa”, vol. 4, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2004, pp. 83-85, citat pe doxologia.ro. ↩

  13. Catehismul, întrebarea 84. ↩

  14. „Un decalog pentru cei ce se spovedesc”, publicat de Pr. Constantin Sturzu, doxologia.ro, punctul 10. ↩

  15. Patriarhul Daniel, „Botezul și Pocăința - porți ale Împărăției cerurilor”, basilica.ro, 2013, citând din „Omiliile despre ” ale Sfântului Ioan Gură de Aur. ↩

  16. Catehismul, întrebarea 108. ↩

  17. Catehismul, întrebarea 107. ↩

catehism s.n.

Carte care explică pe scurt credința, de obicei prin întrebări și răspunsuri.

Mai mult despre „catehism”

ispită s.f., pl. ispite

„Îndemnul la păcat”, cum spune catehismul. Ispita în sine nu este încă păcat.

Mai mult despre „ispită”

mărturisire s.f.

Spunerea păcatelor în fața preotului. Este și alt nume al spovedaniei.

Mai mult despre „mărturisire”

căință s.f.

Părerea de rău și durerea sufletească pentru păcatele făcute.

Mai mult despre „căință”

hotărârea de îndreptare expresie

Voința sinceră de a nu mai face păcatul mărturisit.

Mai mult despre „hotărârea de îndreptare”

iertare s.f.

Ștergerea păcatului de către Dumnezeu; și împăcarea dintre oameni.

Mai mult despre „iertare”

aproapele s.m., numai cu articol

Orice om de lângă tine: rudă, vecin, coleg, străin.

Mai mult despre „aproapele”

rușine s.f.

Sfiala de a-ți spune păcatul.

Mai mult despre „rușine”

post s.n., pl. posturi

Înfrânare de la anumite mâncăruri și de la păcate, pentru un timp, împreună cu rugăciune.

Mai mult despre „post”

păcate de căpetenie expresie

Cele șapte păcate din care se nasc celelalte: mândria, iubirea de argint, desfrânarea, invidia, lăcomia, mânia și lenea.

Mai mult despre „păcate de căpetenie”

virtute s.f., pl. virtuți

Deprindere statornică de a face binele.

Mai mult despre „virtute”

patimă s.f., pl. patimi

Păcat devenit obișnuință, care ajunge să-l stăpânească pe om.

Mai mult despre „patimă”

mândrie s.f.

„Prețuirea de sine peste măsură și atitudinea de superioritate sau de dispreț față de ceilalți oameni”, cum spune catehismul.

Mai mult despre „mândrie”

smerenie s.f.

A te vedea așa cum ești înaintea lui Dumnezeu, fără să te socoți mai presus de alții.

Mai mult despre „smerenie”

iubire de argint expresie

„Pofta neînfrânată după bunurile pământești”, cum spune catehismul; lăcomia de bani și de avere.

Mai mult despre „iubire de argint”

cumpătare s.f.

Măsură în mâncare, băutură, cheltuieli și plăceri.

Mai mult despre „cumpătare”

desfrânare s.f.

„Lăsarea cu totul în voia poftelor trupului”, cum spune catehismul. Este unul dintre cele șapte păcate din care se nasc celelalte.

Mai mult despre „desfrânare”

gând s.n., pl. gânduri

Ce trece prin minte; poate fi bun, rău sau fără însemnătate.

Mai mult despre „gând”

invidie s.f.

„Părere de rău pentru binele aproapelui și bucurie pentru nenorocirea și suferința lui”, cum spune catehismul.

Mai mult despre „invidie”

lăcomie s.f.

„Pofta nestăpânită de a mânca și de a bea peste măsură”, cum spune catehismul.

Mai mult despre „lăcomie”

rugăciune s.f., pl. rugăciuni

Vorbirea omului cu Dumnezeu.

Mai mult despre „rugăciune”

mânie s.f.

„Supărarea cu ușurință pentru orice lucru și pornirea de a ne răzbuna”, cum spune catehismul.

Mai mult despre „mânie”

blândețe s.f.

Purtare liniștită și bună, fără asprime și fără mânie.

Mai mult despre „blândețe”

dragoste s.f.

A voi și a face binele celuilalt, din iubire pentru Dumnezeu.

Mai mult despre „dragoste”

lene s.f.

„Nepăsarea față de împlinirea datoriilor și dezgustul pentru muncă”, cum spune catehismul.

Mai mult despre „lene”

păcatele lipsirii expresie

Binele pe care puteai să-l faci și nu l-ai făcut.

Mai mult despre „păcatele lipsirii”

cercetarea conștiinței expresie

A te gândi liniștit, înainte de spovedanie, la ce ai greșit cu gândul, cu vorba și cu fapta.

Mai mult despre „cercetarea conștiinței”

spovedanie generală expresie

Spovedania păcatelor din toată viața, de la vârsta la care omul își aduce aminte.

Mai mult despre „spovedanie generală”

posturile de peste an expresie

Postul Mare (al Paștilor), Postul Sfinților Apostoli, Postul Adormirii Maicii Domnului și Postul Crăciunului.

Mai mult despre „posturile de peste an”

mirean s.m., pl. mireni

Credincios care nu este nici slujitor al altarului (diacon, preot, episcop), nici călugăr.

Mai mult despre „mirean”

canon s.n., pl. canoane

Ce îți rânduiește duhovnicul la spovedanie ca să te îndrepți: rugăciuni, metanii, fapte de milă, post. Este leac, nu pedeapsă. Se mai numește epitimie.

Mai mult despre „canon”

pocăință s.f.

Părerea de rău pentru păcate și întoarcerea la Dumnezeu, cu hotărârea de a-ți schimba viața. Este și un nume al Tainei Spovedaniei.

Mai mult despre „pocăință”

părere de rău expresie

Durerea că ai greșit față de Dumnezeu și față de oameni.

Mai mult despre „părere de rău”

păcat s.n., pl. păcate

„Călcarea cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu”, cum spune catehismul.

Mai mult despre „păcat”

spovedanie s.f., pl. spovedanii

Taina în care îți spui păcatele în fața preotului, cu părere de rău, iar Dumnezeu ți le iartă prin preot.

Mai mult despre „spovedanie”

îndreptar de spovedanie s.n., pl. îndreptare

Ghid cu întrebări care te ajută să-ți cercetezi conștiința înainte de spovedanie.

Mai mult despre „îndreptar de spovedanie”

preot s.m., pl. preoți

Slujitor al Bisericii, rânduit de episcop, care face slujbele și îi păstorește pe credincioși.

Mai mult despre „preot”

biserică s.f., pl. biserici

Lăcașul în care se fac slujbele. Scris cu majusculă, Biserica înseamnă toți credincioșii, uniți cu Hristos.

Mai mult despre „biserică”

duhovnic s.m., pl. duhovnici

Preotul care te spovedește și te îndrumă în viața de credință. A primit de la episcop dreptul de a spovedi.

Mai mult despre „duhovnic”