La biserică și după

Rânduiala spovedaniei

este o scurtă, nu numai o convorbire. Nu te teme că greșești. îți spune ce ai de făcut.

Pe scurt

  • Slujba are trei părți: de început, și încheierea cu , adică rugăciunea de .
  • Se face în , în fața Mântuitorului, unul câte unul.
  • Spui de când nu te-ai spovedit, apoi , scurt și limpede, la persoana întâi.
  • Preotul îți dă un sfat și un , adică ceva de făcut ca să te îndrepți. Îți pune pe cap , veșmântul lung de pe după gât, apoi mâna, și rostește dezlegarea. Uneori preotul o amână: nu te refuză.
  • Cel care iartă este Hristos. Preotul este .

Înainte să intri

Spovedania este o slujbă scurtă, cu trei părți: rugăciunile de început, mărturisirea și încheierea cu dezlegarea.1

De la o biserică la alta, lucrurile mici diferă: unde stai, dacă rugăciunile de început se citesc pentru fiecare sau o dată pentru toți. Nu te teme că greșești. Dacă este prima oară, spune-i preotului de la început.

Pas Preotul Tu
1 Citește rugăciunile de început Asculți și te rogi în
2 Te îndeamnă să spui tot, fără Spui de când nu te-ai spovedit
3 Ascultă; întreabă cu delicatețe, dacă este nevoie Îți spui păcatele, scurt și limpede
4 Dă sfat și canon Asculți; întrebi ce nu ai înțeles
5 Îți pune epitrahilul și mâna pe cap; te dezleagă Stai în genunchi, cu capul plecat
6 Face peste tine Săruți Sfânta Cruce și mâna preotului; mulțumești

Locul

Sfântul Sinod a hotărât: „Sfânta Spovedanie se săvârșește în biserică, în fața unei icoane a Mântuitorului Hristos, pentru ca persoana care se mărturisește să aibă cât mai vie a prezenței lui Dumnezeu alături de ea și de în timpul mărturisirii.”2

  • Fără cabină. Preotul șade pe un scaun, lângă icoană, la vedere. Tu stai lângă el, în picioare sau în genunchi, după obiceiul locului.
  • Unul câte unul. Ceilalți așteaptă mai departe, ca să nu audă. Spovedania este secretă.3
  • Veșmântul. Preotul poartă epitrahilul, veșmântul lung și îngust de pe după gât.1

Partea întâi: rugăciunile de început

Preotul stă în fața icoanei Mântuitorului și începe: „Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”. Rostește rugăciunile de început, , trei cântări scurte de , numite , și două rugăciuni de iertare.1

Ce faci tu: stai liniștit, cu capul plecat, și te rogi în gând. În multe biserici preotul citește aceste rugăciuni o singură dată, pentru toți cei care așteaptă. Acestor rugăciuni li se spune și „ de spovedanie”.4 De aceea este bine să vii din timp.5

Părintele Nicolae Dima spune pe scurt ce este această rugăciune de început, citită pentru toți cei care așteaptă (video pe YouTube).

Partea a doua: mărturisirea

Îndemnul preotului

Preotul șade și îți citește un îndemn din , cartea lui de slujbă. Câteva cuvinte din el:

  • „Iată, fiule, Hristos stă nevăzut, primind mărturisirea ta cea cu …”1
  • „Nu te rușina, nici nu te teme ca să ascunzi de mine vreun păcat, ci fără sfială spune toate câte ai făcut”6
  • „De vreme ce ai venit la doctor vezi să nu pleci nevindecat”7

Înțelesul este limpede: Hristos primește mărturisirea, preotul este martor, iar tu nu ascunzi nimic, ca să pleci vindecat.

Cum începi

Biserica nu cere cuvinte anume de la cel care se spovedește. Spune-i preotului de când nu te-ai mai spovedit și, dacă este cazul, că este prima oară. Apoi spune păcatele.

Unele ghiduri parohiale dau o formulă de început. Este un ajutor, nu un text obligatoriu: „Binecuvântați, , ca să-mi pot mărturisi păcatele mele.”5

Ce spui la spovedanie

  • Spune întâi ce te apasă mai tare.
  • Spune păcatele făcute de la ultima spovedanie, „precum și pe cele pe care nu le-am spus la alte spovedanii, din uitare, rușine sau neîncredere”.8
  • Păcatele spuse și dezlegate altă dată nu se mai spun, dacă nu le-ai repetat.8 Unii duhovnici cer, la prima întâlnire, o spovedanie din copilărie. Întreabă duhovnicul.

Cum vorbești

  • La persoana întâi: „am făcut”, „am spus”.5
  • Despre păcatele tale, nu despre ale altora, și fără să dai vina pe cineva.9
  • Pe nume și scurt. „Vorbiți cât mai puțin, fiți conciși, clari și la obiect.”10
  • Fără amănunte de prisos. „Să ne ferim de o detaliere exagerată.”9 Lămuriri dai numai dacă le cere preotul.
  • Tot, fără să ascunzi nimic cu știință.
  • Cu , nu ca pe o listă. Poți avea o hârtie cu câteva cuvinte, dar nu o citi ca pe un inventar.11

Părintele Nicolae Dima arată ce faci când preotul are numai două-trei minute pentru tine. Spui păcatele pe nume, fără să povestești împrejurările, și revii altă dată pentru o spovedanie pe îndelete (video pe YouTube).

Întrebările preotului

Te poți mărturisi singur sau răspunzând la întrebările preotului.12 Sfântul Sinod cere ca preotul întâi „să asculte și apoi să întrebe cu delicatețe, doar pentru a-l ajuta pe să fie cât mai sincer în mărturisirea sa”.2 Penitent înseamnă cel care se spovedește.

Dacă o întrebare ți se pare nepotrivită, poți spune liniștit că nu ai înțeles sau că îți este greu să răspunzi. Vezi și Duhovnicul.

Cum închei

Poți spune simplu: „Acestea sunt păcatele mele. Îmi pare rău și vreau să mă îndrept. Dacă am uitat ceva, nu am ascuns cu voie.”

Partea a treia: sfatul, canonul și dezlegarea

Sfatul și canonul

După ce te ascultă, preotul îți dă un sfat și, dacă socotește, un canon: ceva de făcut ca să te îndrepți. Canonul nu este pedeapsă, ci leac.13 Ascultă cu atenție. Dacă nu ai înțeles sau nu îl poți face, spune pe loc. Mai multe la Canonul.

Dezlegarea

  1. Îngenunchezi. Preotul îți pune epitrahilul peste cap.
  2. Citește o rugăciune de iertare.
  3. Pune mâna dreaptă pe capul tău și rostește dezlegarea.
  4. Face semnul Sfintei Cruci peste capul tău.1

Cuvintele dezlegării, așa cum le dă Basilica:

„Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu și cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule, și să-ți lase toate păcatele. Și eu, nevrednicul preot și duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert și te dezleg de toate păcatele, în numele Tatălui și al Fiului și al . Amin”13

Cel care iartă este Hristos. Părintele Cleopa spune: „ceea ce zice preotul pe pământ face Hristos în ceruri”.14 Punerea mâinilor „nu este opțională, ci obligatorie”;15 de aceea dezlegarea nu se poate primi la telefon sau pe internet.16

Un preot profesor scrie: „Când se rostesc cuvintele «te iert și te dezleg», pentru cel care s-a mărturisit începe o nouă viață în Hristos, cu Hristos, în har și libertate.”17

Dacă preotul amână dezlegarea

Se poate întâmpla. Amânarea „nu presupune un refuz, ci mai degrabă urmărește o conștientizare a fiului/fiicei duhovnicești spre a sa îndreptare”.15 Fără dezlegare nu te împărtășești. Nu pleca supărat. Întreabă ce ai de făcut și când să revii.

La sfârșit

  • Săruți Sfânta Cruce și mâna dreaptă a preotului.1
  • Întrebi, dacă nu ți-a spus: „Părinte, pot să mă împărtășesc?” Hotărăște preotul.8
  • Mulțumești și faci o rugăciune de mulțumire. O găsești la Rugăciuni.

Ce nu se face

  • Nu se plătește. „Taina Spovedaniei nu poate fi condiționată de vreun interes material sau de altă natură.”2
  • Spovedania nu se face în timpul , dacă se poate altfel. Este bine să te spovedești cu cel puțin o zi înainte de .8
  • Preotul nu spune nimănui nimic din ce a auzit.1

Mai departe

După dezlegare urmează canonul și, dacă preotul îți îngăduie, Împărtășania.

Note

  1. Pr. prof. Ene Braniște, „Rânduiala Tainei Spovedaniei”, din „Liturgica specială”, doxologia.ro. ↩ ↩2 ↩3 ↩4 ↩5 ↩6 ↩7

  2. Hotărârile Sfântului Sinod din 29 septembrie 2022, punctele 1, 2 și 3. ↩ ↩2 ↩3

  3. „Învățătură de credință creștină ortodoxă” (), întrebarea 187. ↩

  4. Protos. Ioanichie Bălan, „Călăuză ortodoxă în Biserică”, vol. I, 1991, p. 46, citat pe doxologia.ro. ↩

  5. „Ghid ajutător în pregătirea pentru Sfânta Spovedanie”, unei ortodoxe românești din Dublin. ↩ ↩2 ↩3

  6. Pr. lect. Lucian Farcașiu, „Cum ne pregătim pentru Spovedanie”, Ziarul Lumina, 2014. ↩

  7. „Sfânta Spovedanie - un sacrament terapeutic”, doxologia.ro, cu trimitere la Molitfelnic. ↩

  8. Pr. prof. Vasile Gordon, „Taina Spovedaniei: aspecte practice”, Ziarul Lumina, 2012. ↩ ↩2 ↩3 ↩4

  9. „5 sfaturi pentru o pocăință sinceră”, basilica.ro, 2019. ↩ ↩2

  10. „Un decalog pentru cei ce se spovedesc”, publicat de Pr. Constantin Sturzu, doxologia.ro, punctele 6 și 7. ↩

  11. Arhim. Mihail Daniliuc, „Despre îndreptare și întrebări la Spovedanie”, doxologia.ro. ↩

  12. Catehismul, întrebarea 190. ↩

  13. „Taina Spovedaniei”, basilica.ro, din „Carte de învățătură creștin ortodoxă” (1978). ↩ ↩2

  14. Arhim. Cleopa Ilie, „Îndreptar de spovedanie”, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2006, p. 31. ↩

  15. Arhim. Mihail Daniliuc, „Se poate spovedanie fără dezlegare?”, doxologia.ro. ↩ ↩2

  16. Pr. Constantin Sturzu, „Este posibilă spovedania prin telefon sau pe internet…?”, doxologia.ro. ↩

  17. Pr. prof. Viorel Sava, „Dezlegarea sau formula Tainei Mărturisirii”, doxologia.ro. ↩

gând s.n., pl. gânduri

Ce trece prin minte; poate fi bun, rău sau fără însemnătate.

Mai mult despre „gând”

rușine s.f.

Sfiala de a-ți spune păcatul.

Mai mult despre „rușine”

semnul crucii expresie

Semnul făcut cu mâna dreaptă de la frunte la piept și de la umărul drept la cel stâng.

Mai mult despre „semnul crucii”

conștiință s.f.

Glasul dinlăuntru care îți spune dacă ai făcut bine sau rău.

Mai mult despre „conștiință”

duhovnic s.m., pl. duhovnici

Preotul care te spovedește și te îndrumă în viața de credință. A primit de la episcop dreptul de a spovedi.

Mai mult despre „duhovnic”

Psalmul 50 nume

Psalmul de pocăință al regelui David, cel mai folosit în slujbele Bisericii. Începe cu „Miluiește-mă, Dumnezeule”.

Mai mult despre „Psalmul 50”

pocăință s.f.

Părerea de rău pentru păcate și întoarcerea la Dumnezeu, cu hotărârea de a-ți schimba viața. Este și un nume al Tainei Spovedaniei.

Mai mult despre „pocăință”

tropar s.n., pl. tropare

Cântare scurtă de rugăciune.

Mai mult despre „tropar”

molitfă s.f., pl. molitfe

Rugăciune citită de preot pentru cineva.

Mai mult despre „molitfă”

Molitfelnic s.n.

Cartea de slujbă a preotului, care cuprinde rânduiala Tainelor și a altor rugăciuni.

Mai mult despre „Molitfelnic”

umilință s.f.

În limba Bisericii: înduioșare și părere de rău adâncă pentru păcate. Nu înseamnă „umilire”.

Mai mult despre „umilință”

părinte duhovnicesc expresie

Duhovnicul, privit ca părinte al celui pe care îl îndrumă.

Mai mult despre „părinte duhovnicesc”

părere de rău expresie

Durerea că ai greșit față de Dumnezeu și față de oameni.

Mai mult despre „părere de rău”

penitent s.m., pl. penitenți

Cel care se spovedește.

Mai mult despre „penitent”

har s.n.

Puterea și darul lui Dumnezeu care îl curățește, îl întărește și îl sfințește pe om.

Mai mult despre „har”

Duhul Sfânt nume

A treia Persoană a Sfintei Treimi. Darul și puterea Lui lucrează în toate Tainele Bisericii.

Mai mult despre „Duhul Sfânt”

Liturghie s.f., pl. Liturghii

Slujba cea mai însemnată a Bisericii, la care se sfințesc pâinea și vinul și se împărtășesc credincioșii.

Mai mult despre „Liturghie”

Împărtășanie s.f.

Taina în care creștinul primește Trupul și Sângele lui Hristos, sub chipul pâinii și al vinului.

Mai mult despre „Împărtășanie”

catehism s.n.

Carte care explică pe scurt credința, de obicei prin întrebări și răspunsuri.

Mai mult despre „catehism”

îndreptar de spovedanie s.n., pl. îndreptare

Ghid cu întrebări care te ajută să-ți cercetezi conștiința înainte de spovedanie.

Mai mult despre „îndreptar de spovedanie”

parohie s.f., pl. parohii

Comunitatea credincioșilor dintr-un loc, cu biserica și preotul ei.

Mai mult despre „parohie”

spovedanie s.f., pl. spovedanii

Taina în care îți spui păcatele în fața preotului, cu părere de rău, iar Dumnezeu ți le iartă prin preot.

Mai mult despre „spovedanie”

slujbă s.f., pl. slujbe

Rugăciunea de obște a Bisericii, făcută de preot după o ordine anume.

Mai mult despre „slujbă”

preot s.m., pl. preoți

Slujitor al Bisericii, rânduit de episcop, care face slujbele și îi păstorește pe credincioși.

Mai mult despre „preot”

rugăciune s.f., pl. rugăciuni

Vorbirea omului cu Dumnezeu.

Mai mult despre „rugăciune”

mărturisire s.f.

Spunerea păcatelor în fața preotului. Este și alt nume al spovedaniei.

Mai mult despre „mărturisire”

dezlegare s.f., pl. dezlegări

Rugăciunea prin care preotul, cu puterea dată de Hristos, iartă păcatele mărturisite.

Mai mult despre „dezlegare”

iertare s.f.

Ștergerea păcatului de către Dumnezeu; și împăcarea dintre oameni.

Mai mult despre „iertare”

biserică s.f., pl. biserici

Lăcașul în care se fac slujbele. Scris cu majusculă, Biserica înseamnă toți credincioșii, uniți cu Hristos.

Mai mult despre „biserică”

icoană s.f., pl. icoane

Chip sfințit al Mântuitorului, al Maicii Domnului sau al sfinților.

Mai mult despre „icoană”

păcat s.n., pl. păcate

„Călcarea cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu”, cum spune catehismul.

Mai mult despre „păcat”

canon s.n., pl. canoane

Ce îți rânduiește duhovnicul la spovedanie ca să te îndrepți: rugăciuni, metanii, fapte de milă, post. Este leac, nu pedeapsă. Se mai numește epitimie.

Mai mult despre „canon”

epitrahil s.n.

Veșmântul lung și îngust pe care preotul îl poartă pe după gât la orice slujbă.

Mai mult despre „epitrahil”

martor s.m.

Cel care este de față și poate adeveri. Așa este numit preotul la spovedanie.

Mai mult despre „martor”