substantiv neutru, plural canoane

canon

Ce îți rânduiește duhovnicul la spovedanie ca să te îndrepți: rugăciuni, metanii, fapte de milă, post. Este leac, nu pedeapsă. Se mai numește epitimie.

Învățătura spune că aceste rânduieli „nu urmăresc pedepsirea celui ce s-a mărturisit, ci lui; ele sunt asemenea unor leacuri spre însănătoșire duhovnicească”. Părintele Cleopa numește canonul „medicament și mijloc de îndreptare”.

Îl dă numai , după măsura fiecăruia, și numai el îl poate schimba. Site-ul acesta nu dă și nu socotește canoane.

Cuvântul mai are două înțelesuri în Biserică: regulă hotărâtă de un sinod și cântare alcătuită din mai multe părți, cum este .

biserică s.f., pl. biserici

Lăcașul în care se fac slujbele. Scris cu majusculă, Biserica înseamnă toți credincioșii, uniți cu Hristos.

Mai mult despre „biserică”

îndreptare s.f.

Schimbarea în bine a vieții după spovedanie.

Mai mult despre „îndreptare”

duhovnic s.m., pl. duhovnici

Preotul care te spovedește și te îndrumă în viața de credință. A primit de la episcop dreptul de a spovedi.

Mai mult despre „duhovnic”

Canonul de pocăință nume de rugăciune

Rugăciune lungă, în cântări, prin care omul își plânge păcatele și cere iertare.

Mai mult despre „Canonul de pocăință”