Înțelege

Ce este păcatul

este răul pe care îl faci știind și vrând. îl vede mai ales ca pe o rană, iar rana are leac.

Pe scurt

  • Păcatul este călcarea voii lui Dumnezeu cu știință și cu voie liberă, prin , cuvânt sau faptă.
  • nu este păcat. Gândul rău care vine fără voie nu se spovedește ca păcat.
  • Păcatul repetat ajunge obicei, apoi , adică păcat care îl stăpânește pe om. Fiecare patimă are o care o vindecă.
  • este și schimbare a vieții, nu .
  • Niciun păcat nu este mai mare decât bunătatea lui Dumnezeu.

O rană, nu numai o vină

Biserica vorbește despre păcat mai ales ca despre o boală și o rană. „Păcatul apasă noastră ca o piatră și o rănește dureros.”1 Iar despre , Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Aici este spital, nu tribunal.”2

Citește pagina aceasta ca un om care vrea să-și cunoască boala ca să se facă bine, nu ca unul care își caută osânda. Sfântul Ioan Scărarul îndeamnă: „Dezgolește-ți, dezgolește-ți rana în fața doctorului și nu te rușina.”3

Ce este păcatul

„Păcatul este călcarea cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu.”4

Pe scurt: păcat este răul pe care îl faci știind și vrând. arată trei semne. Este păcat numai fapta făcută:5

  1. cu mintea întreagă;
  2. cu voie liberă;
  3. știind că este rău.

De aceea faptele copiilor mici nu se socotesc păcate.

Păcatul se face cu gândul, cu vorba și cu fapta. Părintele Arsenie Papacioc adaugă „, adică faptele bune pe care le puteai face și nu le-ai făcut”.6

Ispita nu este păcat

Ispita este „îndemnul la păcat”. Catehismul spune limpede: „Ispitele în sine nu sunt încă păcate.”7 Și amintește cuvântul : Dumnezeu „nu va îngădui să fiți ispitiți mai mult decât puteți” (1 Corinteni 10, 13).

Ține minte pentru : gândul rău care vine fără voie nu se spovedește ca păcat. Se spovedește gândul primit și ținut cu plăcere. Dacă te chinuie gânduri care vin fără voie, spune-i , ca să primești sfat, nu ca să te învinovățești.

Cu ispita te lupți prin , cu îndrăzneală și cu , adică stând treaz și atent la sufletul tău.8

Cum crește păcatul

  • Prilejul este locul, omul sau împrejurarea care te duce ușor la păcat. De prilej te ferești.
  • este păcatul repetat până ajunge deprindere.
  • Patima este păcatul care a ajuns să-l stăpânească pe om.

Cu cât te întorci mai devreme, cu atât rana se vindecă mai ușor.

Felurile păcatului

este cel cu care se naște fiecare om; el se șterge prin . Păcatul personal este cel pe care îl face fiecare. Numai acesta se spovedește.9

Catehismul deosebește , greșelile de fiecare zi, de , care „răpesc credinciosului dumnezeiesc”.10 La spovedanie se spun și unele, și altele: „Păcatul, oricum ar fi el, mare sau mic, trebuie să fie mărturisit în fața duhovnic.”1

Cele șapte păcate de căpetenie

Li se spune așa pentru că din ele se nasc alte păcate. Lângă fiecare, catehismul arată leacul.11

Păcatul Ce este Leacul
prețuirea de sine peste măsură și disprețul față de ceilalți
pofta neînfrânată după bunurile pământești , dreptatea, îndurarea
lăsarea cu totul în voia poftelor trupului , alungarea gândurilor
părerea de rău pentru binele altuia și bucuria pentru necazul lui a urma pilda celui vrednic, în loc de a-l pizmui
pofta nestăpânită de a mânca și de a bea peste măsură cumpătarea, postul, rugăciunea
supărarea cu ușurință pentru orice lucru și pornirea de a te răzbuna , smerenia,
nepăsarea față de datorii și dezgustul pentru muncă munca

Păcatele împotriva Duhului Sfânt

Catehismul numește așa câteva stări în care omul se închide singur în fața lui Dumnezeu. Ele sunt: împotrivirea față de adevărul credinței, încrederea nesocotită („pot păcătui, că Dumnezeu iartă oricum”), deznădejdea („nu mă mai poate ierta”), pizmuirea pentru darurile primite de la Dumnezeu și nepocăința până la moarte.12

Dacă te-ai speriat citind, citește și rândul următor din catehism:

„Nu este păcat, oricât de greu ar fi el, care să covârșească bunătatea și a lui Dumnezeu.”13

Catehismul dă pilda Sfântului Petru, care s-a lepădat de Hristos și a fost iertat. Aceste păcate rămân neiertate numai cât timp omul stăruie în ele și nu se pocăiește.

Păcatele strigătoare la cer

Catehismul mai numește „” cinci păcate foarte grele, făcute mai ales împotriva celor fără apărare:14

  1. uciderea cu voie;
  2. sodomia, „precum și împiedicarea cu știință a zămislirii de prunci și lepădarea lor”;
  3. asuprirea văduvelor, a orfanilor și a săracilor;
  4. oprirea plății lucrătorilor;
  5. lipsa de cinste și de mulțumire față de părinți.

Pierderea unei sarcini fără voie nu este „lepădare” și nu este păcat. Dacă te apasă un păcat greu, nu căuta în liste cât de greu este. Mergi la duhovnic și spune-i cu vorbele tale. Cuvântul de mai sus, despre bunătatea lui Dumnezeu, este și pentru tine.

Păcatele altora

Putem fi părtași și la păcatul altuia: când îl poruncim, când sfătuim sau îndemnăm la el, când îl lăudăm, când îl ascundem ori când tăcem.15

Ce este pocăința

Pocăința este drumul înapoi. Cuvântul grecesc „metanoia” înseamnă „schimbarea minții”, a felului de a trăi și de a simți, împreună cu harul lui Dumnezeu.16 ei este fiul risipitor, care se ridică și se întoarce acasă. Patriarhul Daniel spune că treptele ridicării lui sunt „treptele pocăinței fiecărui om”.17

Părintele Cleopa o cuprinde în trei lucruri: spovedania se face „cu cercetarea conștiinței, cu durerea inimii și cu hotărârea de a nu mai păcătui”.18

Ce nu este pocăința:

  • Nu este deznădejde. „Pocăința trebuie să încurajeze, nu să descurajeze pe om.”19
  • Nu este numai părere de rău, fără schimbare. Părintele Arsenie Papacioc: „E zadarnică spovedania dacă patima nu cedează în inima lor pe viitor.”20
  • Nu este lucrul unei singure zile. „Spovedania nu este un sfârșit, ci un început de viață nouă.”16

Sfinții vorbesc des despre lacrimi. Lacrimile sunt un dar, nu o condiție. Cine nu poate plânge nu este mai puțin iertat. Se cer părerea de rău și .

Dacă ai căzut din nou

Se întâmplă aproape oricui. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Ori de câte ori cazi pe un drum, tot de atâtea ori te și ridici; astfel, ori de câte ori păcătuiești, de atâtea ori să te și pocăiești. Nu deznădăjdui.”2

Părintele Cleopa: „Când simți că iar ai mai greșit, du-te iar la spovedanie.”21 Părintele Arsenie Papacioc: „Te duci la pansat de câte ori ești rănit.”6

Mai departe

„Nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să se pocăiască și să trăiască” (Iezechiel 18, 23).2

Când ești gata să te gândești la viața ta, deschide cercetarea conștiinței. Leacul rânduit de duhovnic după spovedanie se numește ; despre el citești la Canonul.

Note

  1. „Taina Spovedaniei”, basilica.ro, din „Carte de învățătură creștin ortodoxă” (1978). ↩ ↩2

  2. Patriarhul Daniel, „Botezul și Pocăința - porți ale Împărăției cerurilor”, basilica.ro, 2013, citând din „Omiliile despre pocăință” ale Sfântului Ioan Gură de Aur. ↩ ↩2 ↩3

  3. Sf. Ioan Scărarul, „Scara”, cuvântul 4, cap. 56, în „Filocalia”, vol. IX, pp. 110-111, citat pe basilica.ro. ↩

  4. „Învățătură de credință creștină ortodoxă” (catehismul), întrebarea 77. ↩

  5. Catehismul, întrebarea 79. ↩

  6. Arhim. Arsenie Papacioc, „Cuvânt despre bucuria duhovnicească”, Ed. Eikon, 2003, pp. 55-56, citat pe doxologia.ro. ↩ ↩2

  7. Catehismul, întrebările 81 și 82. ↩

  8. Catehismul, întrebarea 83. ↩

  9. Catehismul, întrebarea 90. ↩

  10. Catehismul, întrebările 91-93. ↩

  11. Catehismul, întrebările 95-106. ↩

  12. Catehismul, întrebarea 107. ↩

  13. Catehismul, întrebarea 108. ↩

  14. Catehismul, întrebările 109 și 110. ↩

  15. Catehismul, întrebarea 111. ↩

  16. Pr. Ioan Valentin Istrati, „10 lucruri de știut la prima spovedanie”, doxologia.ro. ↩ ↩2

  17. „Pilda fiului risipitor este un simbol al Tainei Spovedaniei”, basilica.ro, 2021. ↩

  18. Arhim. Cleopa Ilie, „”, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2006, lista pentru monahi, nr. 244. ↩

  19. „Sfânta Spovedanie - un sacrament terapeutic”, doxologia.ro. ↩

  20. Arhim. Arsenie Papacioc, din „Ne vorbește părintele Arsenie”, citat pe basilica.ro. ↩

  21. Arhim. Cleopa Ilie, „Ne vorbește Părintele Cleopa”, vol. 3, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 89, citat pe basilica.ro. ↩

conștiință s.f.

Glasul dinlăuntru care îți spune dacă ai făcut bine sau rău.

Mai mult despre „conștiință”

spovedanie s.f., pl. spovedanii

Taina în care îți spui păcatele în fața preotului, cu părere de rău, iar Dumnezeu ți le iartă prin preot.

Mai mult despre „spovedanie”

catehism s.n.

Carte care explică pe scurt credința, de obicei prin întrebări și răspunsuri.

Mai mult despre „catehism”

păcatele lipsirii expresie

Binele pe care puteai să-l faci și nu l-ai făcut.

Mai mult despre „păcatele lipsirii”

Sfânta Scriptură nume

Cărțile sfinte ale Vechiului și ale Noului Testament. I se mai spune Biblia.

Mai mult despre „Sfânta Scriptură”

cercetarea conștiinței expresie

A te gândi liniștit, înainte de spovedanie, la ce ai greșit cu gândul, cu vorba și cu fapta.

Mai mult despre „cercetarea conștiinței”

duhovnic s.m., pl. duhovnici

Preotul care te spovedește și te îndrumă în viața de credință. A primit de la episcop dreptul de a spovedi.

Mai mult despre „duhovnic”

rugăciune s.f., pl. rugăciuni

Vorbirea omului cu Dumnezeu.

Mai mult despre „rugăciune”

priveghere s.f.

Slujbă lungă de seară sau de noapte; și starea de a fi treaz și atent la suflet.

Mai mult despre „priveghere”

obicei păcătos expresie

Păcat repetat până ajunge deprindere.

Mai mult despre „obicei păcătos”

păcat strămoșesc expresie

Păcatul primilor oameni, cu care se naște fiecare om și care se șterge prin Botez.

Mai mult despre „păcat strămoșesc”

Botez s.n.

Slujba sfântă (Taina) prin care omul intră în Biserică și primește iertarea tuturor păcatelor de până atunci.

Mai mult despre „Botez”

păcate ușoare expresie

Greșeli mai mici, de fiecare zi, făcute din slăbiciune sau neatenție.

Mai mult despre „păcate ușoare”

păcate grele expresie

Păcate făcute cu deplină știință și voie în lucruri mari, care îl despart pe om de harul lui Dumnezeu, adică de darul și puterea Lui.

Mai mult despre „păcate grele”

har s.n.

Puterea și darul lui Dumnezeu care îl curățește, îl întărește și îl sfințește pe om.

Mai mult despre „har”

preot s.m., pl. preoți

Slujitor al Bisericii, rânduit de episcop, care face slujbele și îi păstorește pe credincioși.

Mai mult despre „preot”

mândrie s.f.

„Prețuirea de sine peste măsură și atitudinea de superioritate sau de dispreț față de ceilalți oameni”, cum spune catehismul.

Mai mult despre „mândrie”

smerenie s.f.

A te vedea așa cum ești înaintea lui Dumnezeu, fără să te socoți mai presus de alții.

Mai mult despre „smerenie”

iubire de argint expresie

„Pofta neînfrânată după bunurile pământești”, cum spune catehismul; lăcomia de bani și de avere.

Mai mult despre „iubire de argint”

cumpătare s.f.

Măsură în mâncare, băutură, cheltuieli și plăceri.

Mai mult despre „cumpătare”

desfrânare s.f.

„Lăsarea cu totul în voia poftelor trupului”, cum spune catehismul. Este unul dintre cele șapte păcate din care se nasc celelalte.

Mai mult despre „desfrânare”

post s.n., pl. posturi

Înfrânare de la anumite mâncăruri și de la păcate, pentru un timp, împreună cu rugăciune.

Mai mult despre „post”

invidie s.f.

„Părere de rău pentru binele aproapelui și bucurie pentru nenorocirea și suferința lui”, cum spune catehismul.

Mai mult despre „invidie”

lăcomie s.f.

„Pofta nestăpânită de a mânca și de a bea peste măsură”, cum spune catehismul.

Mai mult despre „lăcomie”

mânie s.f.

„Supărarea cu ușurință pentru orice lucru și pornirea de a ne răzbuna”, cum spune catehismul.

Mai mult despre „mânie”

blândețe s.f.

Purtare liniștită și bună, fără asprime și fără mânie.

Mai mult despre „blândețe”

dragoste s.f.

A voi și a face binele celuilalt, din iubire pentru Dumnezeu.

Mai mult despre „dragoste”

lene s.f.

„Nepăsarea față de împlinirea datoriilor și dezgustul pentru muncă”, cum spune catehismul.

Mai mult despre „lene”

aproapele s.m., numai cu articol

Orice om de lângă tine: rudă, vecin, coleg, străin.

Mai mult despre „aproapele”

milă s.f.

Bunătatea cu care Dumnezeu îl primește și îl iartă pe cel care se întoarce la El.

Mai mult despre „milă”

păcate strigătoare la cer expresie

Păcate foarte grele, făcute mai ales împotriva celor fără apărare.

Mai mult despre „păcate strigătoare la cer”

icoană s.f., pl. icoane

Chip sfințit al Mântuitorului, al Maicii Domnului sau al sfinților.

Mai mult despre „icoană”

hotărârea de îndreptare expresie

Voința sinceră de a nu mai face păcatul mărturisit.

Mai mult despre „hotărârea de îndreptare”

canon s.n., pl. canoane

Ce îți rânduiește duhovnicul la spovedanie ca să te îndrepți: rugăciuni, metanii, fapte de milă, post. Este leac, nu pedeapsă. Se mai numește epitimie.

Mai mult despre „canon”

îndreptar de spovedanie s.n., pl. îndreptare

Ghid cu întrebări care te ajută să-ți cercetezi conștiința înainte de spovedanie.

Mai mult despre „îndreptar de spovedanie”

păcat s.n., pl. păcate

„Călcarea cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu”, cum spune catehismul.

Mai mult despre „păcat”

biserică s.f., pl. biserici

Lăcașul în care se fac slujbele. Scris cu majusculă, Biserica înseamnă toți credincioșii, uniți cu Hristos.

Mai mult despre „biserică”

gând s.n., pl. gânduri

Ce trece prin minte; poate fi bun, rău sau fără însemnătate.

Mai mult despre „gând”

ispită s.f., pl. ispite

„Îndemnul la păcat”, cum spune catehismul. Ispita în sine nu este încă păcat.

Mai mult despre „ispită”

patimă s.f., pl. patimi

Păcat devenit obișnuință, care ajunge să-l stăpânească pe om.

Mai mult despre „patimă”

virtute s.f., pl. virtuți

Deprindere statornică de a face binele.

Mai mult despre „virtute”

pocăință s.f.

Părerea de rău pentru păcate și întoarcerea la Dumnezeu, cu hotărârea de a-ți schimba viața. Este și un nume al Tainei Spovedaniei.

Mai mult despre „pocăință”

părere de rău expresie

Durerea că ai greșit față de Dumnezeu și față de oameni.

Mai mult despre „părere de rău”

deznădejde s.f.

Gândul că Dumnezeu nu te mai poate ierta.

Mai mult despre „deznădejde”