substantiv feminin, plural spovedanii

spovedanie

Taina în care îți spui păcatele în fața preotului, cu părere de rău, iar Dumnezeu ți le iartă prin preot.

Învățătura o definește așa: „Este în care Dumnezeu iartă, prin , creștinilor care se căiesc sincer și le mărturisesc la , în fața .”

Se mai numește , , , , , .

Se face individual, în biserică, față către față. Nu se poate face prin telefon sau pe internet.

biserică s.f., pl. biserici

Lăcașul în care se fac slujbele. Scris cu majusculă, Biserica înseamnă toți credincioșii, uniți cu Hristos.

Mai mult despre „biserică”

Taină s.f., pl. Taine

Lucrare sfântă a Bisericii prin care, sub semne văzute, omul primește darul și puterea nevăzută a lui Dumnezeu (harul).

Mai mult despre „Taină”

duhovnic s.m., pl. duhovnici

Preotul care te spovedește și te îndrumă în viața de credință. A primit de la episcop dreptul de a spovedi.

Mai mult despre „duhovnic”

păcat s.n., pl. păcate

„Călcarea cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu”, cum spune catehismul.

Mai mult despre „păcat”

scaun de spovedanie expresie

Locul din biserică unde stă preotul când spovedește.

Mai mult despre „scaun de spovedanie”

preot s.m., pl. preoți

Slujitor al Bisericii, rânduit de episcop, care face slujbele și îi păstorește pe credincioși.

Mai mult despre „preot”

pocăință s.f.

Părerea de rău pentru păcate și întoarcerea la Dumnezeu, cu hotărârea de a-ți schimba viața. Este și un nume al Tainei Spovedaniei.

Mai mult despre „pocăință”

mărturisire s.f.

Spunerea păcatelor în fața preotului. Este și alt nume al spovedaniei.

Mai mult despre „mărturisire”

botezul lacrimilor expresie

Nume dat spovedaniei, pentru că spală păcatele făcute după Botez.

Mai mult despre „botezul lacrimilor”

iertare s.f.

Ștergerea păcatului de către Dumnezeu; și împăcarea dintre oameni.

Mai mult despre „iertare”

dezlegare s.f., pl. dezlegări

Rugăciunea prin care preotul, cu puterea dată de Hristos, iartă păcatele mărturisite.

Mai mult despre „dezlegare”

împăcare s.f.

Refacerea păcii cu Dumnezeu și cu oamenii.

Mai mult despre „împăcare”