spovedanie
Taina în care îți spui păcatele în fața preotului, cu părere de rău, iar Dumnezeu ți le iartă prin preot.
Învățătura o definește așa: „Este în care Dumnezeu iartă, prin , creștinilor care se căiesc sincer și le mărturisesc la , în fața .”
Se mai numește , , , , , .
Se face individual, în biserică, față către față. Nu se poate face prin telefon sau pe internet.
biserică s.f., pl. biserici
Lăcașul în care se fac slujbele. Scris cu majusculă, Biserica înseamnă toți credincioșii, uniți cu Hristos.
Taină s.f., pl. Taine
Lucrare sfântă a Bisericii prin care, sub semne văzute, omul primește darul și puterea nevăzută a lui Dumnezeu (harul).
duhovnic s.m., pl. duhovnici
Preotul care te spovedește și te îndrumă în viața de credință. A primit de la episcop dreptul de a spovedi.
păcat s.n., pl. păcate
„Călcarea cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu”, cum spune catehismul.
scaun de spovedanie expresie
Locul din biserică unde stă preotul când spovedește.
preot s.m., pl. preoți
Slujitor al Bisericii, rânduit de episcop, care face slujbele și îi păstorește pe credincioși.
pocăință s.f.
Părerea de rău pentru păcate și întoarcerea la Dumnezeu, cu hotărârea de a-ți schimba viața. Este și un nume al Tainei Spovedaniei.
mărturisire s.f.
Spunerea păcatelor în fața preotului. Este și alt nume al spovedaniei.
botezul lacrimilor expresie
Nume dat spovedaniei, pentru că spală păcatele făcute după Botez.
iertare s.f.
Ștergerea păcatului de către Dumnezeu; și împăcarea dintre oameni.
dezlegare s.f., pl. dezlegări
Rugăciunea prin care preotul, cu puterea dată de Hristos, iartă păcatele mărturisite.