substantiv feminin
iertare
Ștergerea păcatului de către Dumnezeu; și împăcarea dintre oameni.
le iartă Dumnezeu, prin .
Înainte de omul își cere iertare de la cei pe care i-a supărat și îi iartă pe cei care i-au greșit.
păcat s.n., pl. păcate
„Călcarea cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu”, cum spune catehismul.
duhovnic s.m., pl. duhovnici
Preotul care te spovedește și te îndrumă în viața de credință. A primit de la episcop dreptul de a spovedi.
spovedanie s.f., pl. spovedanii
Taina în care îți spui păcatele în fața preotului, cu părere de rău, iar Dumnezeu ți le iartă prin preot.