substantiv neutru, plural păcate
păcat
„Călcarea cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu”, cum spune catehismul.
Este păcat numai ce faci știind și vrând. Faptele copiilor mici și ale celor lipsiți de judecată nu se socotesc păcate.
Părinții îl aseamănă cu o boală și cu o rană, care se vindecă prin .
biserică s.f., pl. biserici
Lăcașul în care se fac slujbele. Scris cu majusculă, Biserica înseamnă toți credincioșii, uniți cu Hristos.
spovedanie s.f., pl. spovedanii
Taina în care îți spui păcatele în fața preotului, cu părere de rău, iar Dumnezeu ți le iartă prin preot.