substantiv masculin, plural duhovnici

duhovnic

Preotul care te spovedește și te îndrumă în viața de credință. A primit de la episcop dreptul de a spovedi.

Pot spovedi numai și care a primit de la episcop o anume, numită în duhovnic.

Duhovnicul este și medic, nu judecător. Sfântul Sinod îi cere să asculte întâi și apoi să întrebe cu delicatețe. Păstrează toată viața secretul celor auzite.

Este bine să ai un singur duhovnic și să rămâi la el.

episcop s.m., pl. episcopi

Urmaș al apostolilor, care conduce Biserica dintr-un ținut și îi rânduiește pe preoți.

Mai mult despre „episcop”

preot s.m., pl. preoți

Slujitor al Bisericii, rânduit de episcop, care face slujbele și îi păstorește pe credincioși.

Mai mult despre „preot”

binecuvântare s.f., pl. binecuvântări

Rugăciunea și încuviințarea pe care o dă preotul sau episcopul.

Mai mult despre „binecuvântare”

hirotesie s.f.

Binecuvântarea prin care episcopul dă unui preot dreptul de a spovedi.

Mai mult despre „hirotesie”

martor s.m.

Cel care este de față și poate adeveri. Așa este numit preotul la spovedanie.

Mai mult despre „martor”