substantiv feminin
hirotesie
Binecuvântarea prin care episcopul dă unui preot dreptul de a spovedi.
Nu orice spovedește îndată după ce a fost făcut preot. spune: „Dreptul de a pune în lucrare această putere îl are prin hirotesia în duhovnic.”
preot s.m., pl. preoți
Slujitor al Bisericii, rânduit de episcop, care face slujbele și îi păstorește pe credincioși.
catehism s.n.
Carte care explică pe scurt credința, de obicei prin întrebări și răspunsuri.