substantiv feminin

hirotonie

Slujba sfântă (Taina) prin care cineva este făcut diacon, preot sau episcop.

Arhiepiscopia Bucureștilor amintește că pot fi săvârșite numai de și „cu hirotonire validă, fără impedimente canonice sau interdicții”.

Taină s.f., pl. Taine

Lucrare sfântă a Bisericii prin care, sub semne văzute, omul primește darul și puterea nevăzută a lui Dumnezeu (harul).

Mai mult despre „Taină”

preot s.m., pl. preoți

Slujitor al Bisericii, rânduit de episcop, care face slujbele și îi păstorește pe credincioși.

Mai mult despre „preot”

arhiereu s.m., pl. arhierei

Episcop; treapta cea mai înaltă a preoției.

Mai mult despre „arhiereu”