substantiv neutru

har

Puterea și darul lui Dumnezeu care îl curățește, îl întărește și îl sfințește pe om.

Învățătura spune că ne trece „din starea de și de osândă” în „starea de har mântuitor”.

spune că „răpesc credinciosului harul dumnezeiesc”.

biserică s.f., pl. biserici

Lăcașul în care se fac slujbele. Scris cu majusculă, Biserica înseamnă toți credincioșii, uniți cu Hristos.

Mai mult despre „biserică”

spovedanie s.f., pl. spovedanii

Taina în care îți spui păcatele în fața preotului, cu părere de rău, iar Dumnezeu ți le iartă prin preot.

Mai mult despre „spovedanie”

păcat s.n., pl. păcate

„Călcarea cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu”, cum spune catehismul.

Mai mult despre „păcat”

catehism s.n.

Carte care explică pe scurt credința, de obicei prin întrebări și răspunsuri.

Mai mult despre „catehism”

păcate grele expresie

Păcate făcute cu deplină știință și voie în lucruri mari, care îl despart pe om de harul lui Dumnezeu, adică de darul și puterea Lui.

Mai mult despre „păcate grele”