substantiv feminin

mântuire

Izbăvirea omului de păcat și de moarte și viața veșnică împreună cu Dumnezeu.

numește și „Sfinte de importanță capitală pentru mântuire”.

Patriarhul Daniel spune: „ sinceră cu regret și lacrimi pentru săvârșite aduce păcatelor și mântuirea sufletului.”

biserică s.f., pl. biserici

Lăcașul în care se fac slujbele. Scris cu majusculă, Biserica înseamnă toți credincioșii, uniți cu Hristos.

Mai mult despre „biserică”

spovedanie s.f., pl. spovedanii

Taina în care îți spui păcatele în fața preotului, cu părere de rău, iar Dumnezeu ți le iartă prin preot.

Mai mult despre „spovedanie”

Împărtășanie s.f.

Taina în care creștinul primește Trupul și Sângele lui Hristos, sub chipul pâinii și al vinului.

Mai mult despre „Împărtășanie”

Taină s.f., pl. Taine

Lucrare sfântă a Bisericii prin care, sub semne văzute, omul primește darul și puterea nevăzută a lui Dumnezeu (harul).

Mai mult despre „Taină”

pocăință s.f.

Părerea de rău pentru păcate și întoarcerea la Dumnezeu, cu hotărârea de a-ți schimba viața. Este și un nume al Tainei Spovedaniei.

Mai mult despre „pocăință”

păcat s.n., pl. păcate

„Călcarea cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu”, cum spune catehismul.

Mai mult despre „păcat”

iertare s.f.

Ștergerea păcatului de către Dumnezeu; și împăcarea dintre oameni.

Mai mult despre „iertare”