binecuvântare
Rugăciunea și încuviințarea pe care o dă preotul sau episcopul.
La omul cere întâi binecuvântare. Un ghid parohial propune cuvintele: „Binecuvântați, , ca să-mi pot mărturisi mele.”
Tot cu binecuvântare se face și schimbarea . Cuvântul vechi este „blagoslovenie”.
spovedanie s.f., pl. spovedanii
Taina în care îți spui păcatele în fața preotului, cu părere de rău, iar Dumnezeu ți le iartă prin preot.
părinte duhovnicesc expresie
Duhovnicul, privit ca părinte al celui pe care îl îndrumă.
păcat s.n., pl. păcate
„Călcarea cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu”, cum spune catehismul.
duhovnic s.m., pl. duhovnici
Preotul care te spovedește și te îndrumă în viața de credință. A primit de la episcop dreptul de a spovedi.