substantiv feminin

ascultare

A primi cu încredere sfatul duhovnicului (preotul care te spovedește) și a-l împlini.

În mănăstire, cuvântul înseamnă și supunerea față de stareț ori munca primită. Pentru omul din lume, ascultarea înseamnă mai ales să facă ce i-a rânduit la .

Basilica o pune între sfaturile pentru o sinceră: „Să ascultăm sfaturile duhovnic.”

duhovnic s.m., pl. duhovnici

Preotul care te spovedește și te îndrumă în viața de credință. A primit de la episcop dreptul de a spovedi.

Mai mult despre „duhovnic”

spovedanie s.f., pl. spovedanii

Taina în care îți spui păcatele în fața preotului, cu părere de rău, iar Dumnezeu ți le iartă prin preot.

Mai mult despre „spovedanie”

pocăință s.f.

Părerea de rău pentru păcate și întoarcerea la Dumnezeu, cu hotărârea de a-ți schimba viața. Este și un nume al Tainei Spovedaniei.

Mai mult despre „pocăință”

preot s.m., pl. preoți

Slujitor al Bisericii, rânduit de episcop, care face slujbele și îi păstorește pe credincioși.

Mai mult despre „preot”