substantiv masculin

martor

Cel care este de față și poate adeveri. Așa este numit preotul la spovedanie.

Părintele Lucian Farcașiu spune: „Nu ne mărturisim înaintea , care este doar un martor, ci chiar înaintea lui Dumnezeu.”

Hristos stă nevăzut și primește .

păcat s.n., pl. păcate

„Călcarea cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu”, cum spune catehismul.

Mai mult despre „păcat”

preot s.m., pl. preoți

Slujitor al Bisericii, rânduit de episcop, care face slujbele și îi păstorește pe credincioși.

Mai mult despre „preot”

mărturisire s.f.

Spunerea păcatelor în fața preotului. Este și alt nume al spovedaniei.

Mai mult despre „mărturisire”