substantiv neutru, plural canoane

canon (regulă a Bisericii)

Regulă hotărâtă de un sinod (o adunare a episcopilor) sau de un Sfânt Părinte pentru viața Bisericii.

De pildă, Canonul 102 al Sinodului Trulan, din anul 692, îl aseamănă pe cu un medic. Culegerea de se numește în popor „Pravila Bisericii”.

Nu îl încurca cu celălalt canon, cel pe care îl primești la .

duhovnic s.m., pl. duhovnici

Preotul care te spovedește și te îndrumă în viața de credință. A primit de la episcop dreptul de a spovedi.

Mai mult despre „duhovnic”

canon s.n., pl. canoane

Ce îți rânduiește duhovnicul la spovedanie ca să te îndrepți: rugăciuni, metanii, fapte de milă, post. Este leac, nu pedeapsă. Se mai numește epitimie.

Mai mult despre „canon”

spovedanie s.f., pl. spovedanii

Taina în care îți spui păcatele în fața preotului, cu părere de rău, iar Dumnezeu ți le iartă prin preot.

Mai mult despre „spovedanie”