substantiv neutru

epitrahil

Veșmântul lung și îngust pe care preotul îl poartă pe după gât la orice slujbă.

La sfârșitul , pune epitrahilul peste capul celui care stă în genunchi și citește de și .

În popor i se spune „”.

spovedanie s.f., pl. spovedanii

Taina în care îți spui păcatele în fața preotului, cu părere de rău, iar Dumnezeu ți le iartă prin preot.

Mai mult despre „spovedanie”

preot s.m., pl. preoți

Slujitor al Bisericii, rânduit de episcop, care face slujbele și îi păstorește pe credincioși.

Mai mult despre „preot”

rugăciune s.f., pl. rugăciuni

Vorbirea omului cu Dumnezeu.

Mai mult despre „rugăciune”

iertare s.f.

Ștergerea păcatului de către Dumnezeu; și împăcarea dintre oameni.

Mai mult despre „iertare”

dezlegare s.f., pl. dezlegări

Rugăciunea prin care preotul, cu puterea dată de Hristos, iartă păcatele mărturisite.

Mai mult despre „dezlegare”

patrafir s.n.

Numele popular al epitrahilului, veșmântul lung și îngust pe care preotul îl poartă pe după gât.

Mai mult despre „patrafir”