substantiv neutru
epitrahil
Veșmântul lung și îngust pe care preotul îl poartă pe după gât la orice slujbă.
La sfârșitul , pune epitrahilul peste capul celui care stă în genunchi și citește de și .
În popor i se spune „”.
spovedanie s.f., pl. spovedanii
Taina în care îți spui păcatele în fața preotului, cu părere de rău, iar Dumnezeu ți le iartă prin preot.
preot s.m., pl. preoți
Slujitor al Bisericii, rânduit de episcop, care face slujbele și îi păstorește pe credincioși.
iertare s.f.
Ștergerea păcatului de către Dumnezeu; și împăcarea dintre oameni.
dezlegare s.f., pl. dezlegări
Rugăciunea prin care preotul, cu puterea dată de Hristos, iartă păcatele mărturisite.
patrafir s.n.
Numele popular al epitrahilului, veșmântul lung și îngust pe care preotul îl poartă pe după gât.