substantiv feminin
căință
Părerea de rău și durerea sufletească pentru păcatele făcute.
Fără căință, nu aduce roade: înșirarea „fără căință adevărată și fără ” nu aduce lor.
Căința merge împreună cu hotărârea de a nu mai face păcatul.
mărturisire s.f.
Spunerea păcatelor în fața preotului. Este și alt nume al spovedaniei.
păcat s.n., pl. păcate
„Călcarea cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu”, cum spune catehismul.
hotărârea de îndreptare expresie
Voința sinceră de a nu mai face păcatul mărturisit.
iertare s.f.
Ștergerea păcatului de către Dumnezeu; și împăcarea dintre oameni.