substantiv feminin
răbdare
Puterea de a duce necazul și greșelile altora fără mânie și fără plângere.
Se cere în Sfântului Efrem Sirul: „ , al smerit, al răbdării și al ”.
duh s.n.
Partea nevăzută a omului; uneori, felul lăuntric în care cineva face un lucru, ca în „duh de pocăință”.
gând s.n., pl. gânduri
Ce trece prin minte; poate fi bun, rău sau fără însemnătate.
dragoste s.f.
A voi și a face binele celuilalt, din iubire pentru Dumnezeu.