substantiv neutru

pogorământ

Îngăduința prin care duhovnicul ușurează o regulă pentru un om anume.

De pildă, un post mai ușor pentru un bolnav. Îl dă , nu și-l ia omul singur.

duhovnic s.m., pl. duhovnici

Preotul care te spovedește și te îndrumă în viața de credință. A primit de la episcop dreptul de a spovedi.

Mai mult despre „duhovnic”