substantiv neutru
pogorământ
Îngăduința prin care duhovnicul ușurează o regulă pentru un om anume.
De pildă, un post mai ușor pentru un bolnav. Îl dă , nu și-l ia omul singur.
duhovnic s.m., pl. duhovnici
Preotul care te spovedește și te îndrumă în viața de credință. A primit de la episcop dreptul de a spovedi.