substantiv neutru

otpust

Rugăciunea scurtă cu care preotul încheie o slujbă.

În , face otpustul înainte de a da .

rânduială s.f.

Ordinea în care se face o slujbă.

Mai mult despre „rânduială”

preot s.m., pl. preoți

Slujitor al Bisericii, rânduit de episcop, care face slujbele și îi păstorește pe credincioși.

Mai mult despre „preot”

dezlegare s.f., pl. dezlegări

Rugăciunea prin care preotul, cu puterea dată de Hristos, iartă păcatele mărturisite.

Mai mult despre „dezlegare”