substantiv neutru
otpust
Rugăciunea scurtă cu care preotul încheie o slujbă.
În , face otpustul înainte de a da .
preot s.m., pl. preoți
Slujitor al Bisericii, rânduit de episcop, care face slujbele și îi păstorește pe credincioși.
dezlegare s.f., pl. dezlegări
Rugăciunea prin care preotul, cu puterea dată de Hristos, iartă păcatele mărturisite.