Cum îmi spun păcatele?
Pe scurt
La persoana întâi, pe nume, scurt și limpede. Spui tale, nu pe ale altora, fără să dai vina pe cineva și fără amănunte de prisos.
Un ghid parohial dă regula de bază: „ se face întotdeauna la persoana întâi singular: eu am făcut.”
Basilica adaugă trei sfaturi: „Să vorbim despre propriile păcate și nu despre păcatele altora; Să ne asumăm greșelile săvârșite; Să ne ferim de o detaliere exagerată.”
Pe scurt:
- Păcatele tale. Nu ale celor din casă sau ale vecinilor.
- Fără vinovați. Părintele Cleopa învăța să spui: „Părinte, eu sunt de vină, al meu este păcatul, la mine este rana.”
- Pe nume. Spui limpede ce anume ai făcut.
- Scurt. „Vorbiți cât mai puțin, fiți conciși, clari și la obiect”, cere decalogul publicat de Părintele Constantin Sturzu.
- Tot. Nu ascunde nimic cu știință.
- Cu . Învățătura spune că înșirarea păcatelor „fără adevărată și fără , nu aduce păcatelor”.
Părintele Nicolae Dima lămurește de ce se spune păcatul simplu, fără să povestești împrejurările și fără scuze. Îl spui fără grabă, nu ca o înșiruire (video pe YouTube). În altă înregistrare dă un exemplu de foarte scurtă, cu păcatele spuse pe nume (video pe YouTube).
Începe cu ce te apasă mai tare.
mărturisire s.f.
Spunerea păcatelor în fața preotului. Este și alt nume al spovedaniei.
părere de rău expresie
Durerea că ai greșit față de Dumnezeu și față de oameni.
biserică s.f., pl. biserici
Lăcașul în care se fac slujbele. Scris cu majusculă, Biserica înseamnă toți credincioșii, uniți cu Hristos.
hotărârea de îndreptare expresie
Voința sinceră de a nu mai face păcatul mărturisit.
iertare s.f.
Ștergerea păcatului de către Dumnezeu; și împăcarea dintre oameni.
spovedanie s.f., pl. spovedanii
Taina în care îți spui păcatele în fața preotului, cu părere de rău, iar Dumnezeu ți le iartă prin preot.
păcat s.n., pl. păcate
„Călcarea cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu”, cum spune catehismul.