Ceilalți psalmi de pocăință (37, 101, 142)
Împreună cu Psalmii 6, 31, 50 și 129, sunt numiți de tradiție „psalmii de pocăință”. Dacă vrei o pregătire mai lungă, îi poți citi unul după altul.
În zilele de pregătire
Cuprinsul rugăciunii
Textul rugăciunii
Psalmul 37
Al lui David
- Doamne, nu cu Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuțimea Ta să mă cerți.
- Că săgețile Tale s-au înfipt în mine și ai întărit peste mine mâna Ta.
- Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la fața mele.
- Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine.
- Împuțitu-s-au și au putrezit rănile mele, de la fața nebuniei mele.
- Chinuitu-m-am și m-am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.
- Că șalele mele s-au umplut de ocări și nu este vindecare în trupul meu.
- Necăjitu-m-am și m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele.
- Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea și suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.
- Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea și lumina ochilor mei și aceasta nu este cu mine.
- Prietenii mei și vecinii mei în preajma mea s-au apropiat și au șezut; și cei de aproape ai mei departe au stat.
- Și se sileau cei ce căutau sufletul meu și cei ce căutau cele rele mie grăiau deșertăciuni și vicleșuguri toată ziua cugetau.
- Iar eu ca un surd nu auzeam și ca un mut ce nu-și deschide gura sa.
- Și m-am făcut ca un om ce nu aude și nu are în gura lui mustrări.
- Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
- Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmașii mei; și când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semețit.
- Că eu spre bătăi gata sunt și durerea mea înaintea mea este pururea.
- Că fărădelegea mea eu o voi vesti și mă voi îngriji pentru păcatul meu;
- Iar vrăjmașii mei trăiesc și s-au întărit mai mult decât mine și s-au înmulțit cei ce mă urăsc pe nedrept.
- Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea.
- Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;
- Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mele.
Psalmul 101
Al lui David
- Doamne, auzi mea, și strigarea mea la Tine să ajungă!
- Să nu întorci fața Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta!
- În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă!
- Că s-au stins ca fumul zilele mele și oasele mele ca uscăciunea s-au făcut.
- Rănită este inima mea și s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea.
- De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.
- Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufnița din dărâmături.
- Privegheat-am și am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiș.
- Toată ziua m-au ocărât vrăjmașii mei și cei ce mă lăudau împotriva mea se jurau.
- Că cenușă am mâncat, în loc de pâine, și băutura mea cu plângere am amestecat-o,
- Din pricina urgiei Tale și a mâniei Tale; că, ridicându-mă eu, m-ai surpat.
- Zilele mele ca umbra s-au plecat și eu ca iarba m-am uscat.
- Iar Tu, Doamne, în veac rămâi și pomenirea Ta din neam în neam.
- Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluiești pe el, că a venit vremea.
- Că au iubit robii Tăi pietrele lui și de țărâna lui le va fi milă.
- Și se vor teme neamurile de numele Domnului și toți împărații pământului de slava Ta.
- Că va zidi Domnul Sionul și se va arăta slava Sa.
- Căutat-a spre rugăciunea celor smeriți și n-a disprețuit cererea lor.
- Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină și poporul ce se zidește va lăuda pe Domnul;
- Că a privit din înălțimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit,
- Ca să audă suspinul celor ferecați, să dezlege pe fiii celor omorâți,
- Să vestească în Sion numele Domnului și lauda Lui în Ierusalim,
- Când se vor aduna popoarele împreună și împărățiile ca să slujească Domnului.
- Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vestește-mi puținătatea zilelor mele.
- Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam.
- Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat și lucrul mâinilor Tale sunt cerurile.
- Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne și toți ca o haină se vor învechi și ca un veșmânt îi vei schimba și se vor schimba.
- Dar Tu același ești și anii Tăi nu se vor împuțina.
- Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor și seminția lor în veac va propăși.
Psalmul 142
Al lui David
- Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
- Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
- Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri.
- Mâhnit e în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu.
- Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
- Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat.
- Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
- Fă să aud dimineața Ta, că la Tine îmi este . Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
- Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne.
- Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.
- Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
- Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Despre această rugăciune
Ceilalți patru de au pagina lor: Psalmul 6, Psalmul 31, Psalmul 50 și Psalmul 129.
mânie s.f.
„Supărarea cu ușurință pentru orice lucru și pornirea de a ne răzbuna”, cum spune catehismul.
păcat s.n., pl. păcate
„Călcarea cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu”, cum spune catehismul.
mântuire s.f.
Izbăvirea omului de păcat și de moarte și viața veșnică împreună cu Dumnezeu.
duh s.n.
Partea nevăzută a omului; uneori, felul lăuntric în care cineva face un lucru, ca în „duh de pocăință”.
milă s.f.
Bunătatea cu care Dumnezeu îl primește și îl iartă pe cel care se întoarce la El.
psalm s.m., pl. psalmi
Cântare-rugăciune din cartea Psalmilor, din Vechiul Testament.
pocăință s.f.
Părerea de rău pentru păcate și întoarcerea la Dumnezeu, cu hotărârea de a-ți schimba viața. Este și un nume al Tainei Spovedaniei.