Psalmii pocăinței

Psalmul 50

Este psalmul pocăinței, rostit de regele David după ce și-a recunoscut păcatul. Părintele Ene Braniște îl numește „psalmul specific al mărturisirii și al pocăinței”; preotul îl rostește la începutul rânduielii spovedaniei. Dacă nu poți citi altceva înainte de spovedanie, citește măcar acest psalm.

Înainte de spovedanie; în rugăciunile de dimineață; oricând simți nevoia să ceri iertare

Regele David

Textul rugăciunii

Al lui David

  1. Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare Ta
  2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
  3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de meu mă curățește.
  4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
  5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
  6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea.
  7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie.
  8. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
  9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
  10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le.
  11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule și drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
  12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu-l lua de la mine.
  13. Dă-mi mie bucuria Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.
  14. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
  15. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
  16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.
  17. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
  18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
  19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
  20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe Tău viței.

Am pus deasupra psalmului rândul „Al lui David”, cum îl are Psaltirea de pe Doxologia (Catisma a șaptea). Pagina din care este luat textul nu îl are.

Versetul 2 este luat întreg din aceeași Psaltire: „și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea” a devenit „Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea”.

milă s.f.

Bunătatea cu care Dumnezeu îl primește și îl iartă pe cel care se întoarce la El.

Mai mult despre „milă”

păcat s.n., pl. păcate

„Călcarea cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu”, cum spune catehismul.

Mai mult despre „păcat”

duh s.n.

Partea nevăzută a omului; uneori, felul lăuntric în care cineva face un lucru, ca în „duh de pocăință”.

Mai mult despre „duh”

mântuire s.f.

Izbăvirea omului de păcat și de moarte și viața veșnică împreună cu Dumnezeu.

Mai mult despre „mântuire”

altar s.n.

Partea bisericii de dincolo de catapeteasmă (peretele cu icoane), unde slujește preotul.

Mai mult despre „altar”