De ce să-mi spun păcatele unui preot și nu direct lui Dumnezeu?
Pe scurt
Așa a rânduit Hristos: a dat apostolilor, și prin ei și , puterea de a ierta . La vorbești cu Dumnezeu; preotul este .
După Înviere, Hristos a suflat asupra apostolilor și le-a zis: „Luați ; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute” (Ioan 20, 22-23). Învățătura spune că puterea aceasta o are numai Mântuitorul, dar El a dat-o apostolilor „și prin aceștia, episcopilor și preoților”.
La spovedanie nu îi vorbești, de fapt, preotului. Părintele Lucian Farcașiu spune: „Nu ne mărturisim păcatele înaintea preotului, care este doar un martor, ci chiar înaintea lui Dumnezeu.”
Mai este un lucru: omul are nevoie să audă că este iertat și să primească un sfat. Părintele Arsenie Papacioc se minuna cât de ușor este: „Dă-ți seama ce ușor poți să te mântuiești! Și te duci la un semen de-al tău să-i spui, la un om, nu la un înger.”
Părintele Nicolae Dima adaugă că însăși rostirea păcatelor ajută la vindecarea lor. Mai spune că , pe care o dă Dumnezeu, trebuie rostită de cineva: de preot (video pe YouTube).
de acasă rămâne bună și te pregătește. Dar nu ține locul . Roagă-te acasă, apoi mergi la preot.
Duhul Sfânt nume
A treia Persoană a Sfintei Treimi. Darul și puterea Lui lucrează în toate Tainele Bisericii.
biserică s.f., pl. biserici
Lăcașul în care se fac slujbele. Scris cu majusculă, Biserica înseamnă toți credincioșii, uniți cu Hristos.
iertare s.f.
Ștergerea păcatului de către Dumnezeu; și împăcarea dintre oameni.
Taină s.f., pl. Taine
Lucrare sfântă a Bisericii prin care, sub semne văzute, omul primește darul și puterea nevăzută a lui Dumnezeu (harul).
episcop s.m., pl. episcopi
Urmaș al apostolilor, care conduce Biserica dintr-un ținut și îi rânduiește pe preoți.
preot s.m., pl. preoți
Slujitor al Bisericii, rânduit de episcop, care face slujbele și îi păstorește pe credincioși.
păcat s.n., pl. păcate
„Călcarea cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu”, cum spune catehismul.
spovedanie s.f., pl. spovedanii
Taina în care îți spui păcatele în fața preotului, cu părere de rău, iar Dumnezeu ți le iartă prin preot.
martor s.m.
Cel care este de față și poate adeveri. Așa este numit preotul la spovedanie.